marți, 20 decembrie 2011

Roagă-te pentru primăvară

E frig în sufletul tău
Zac amintiri încremenite,
Lacrimi îngheţate,
Poveşti uitate,
Zambete.
Ţurţuri îţi mişună prin inimă
Ţi-au intrat săgeţi în ochi
În loc de suflet ai ceaţă
Şi vezi totul prin negura în care zaci
Roagă-te pentru primăvară!

Oana Cristiana Bănuţă

marți, 25 octombrie 2011

Nesiguranţă

Scrumul se transformă-n foc
Râul curge doar pe loc
Ploaia cade-n sus, de jos
Noi doi, suflet întors
Ţurţuri, şerpi, sânge şi nori
Eu şi tu, doi călători
Foc şi fum
Apă şi gheaţă.
Dorinţă.
Duşmani pe viaţă.

Oana Cristiana Bănuţă

duminică, 25 septembrie 2011

Actori în gară


N-o să mai prindem trenul
Şi o să stăm prin gără ca doi necunoscuţi.
Am fost amanţi?
Sau simpli pasageri?
A fost iubire?
Sau doar o nebunie?
Nici noi nu ştim...nimeni nu ştie.
A fost ceva, ca o călătorie
Şi-n prima gară noi am coborât
Trenul s-a dus.
Speram că vine altul, c-o luăm de la-nceput.

Dar nu a fost aşa.
Acum stăm într-o gară
Privind spre trenul amintirii
Şi-n fiecare seară
Jucăm "Clipa sosirii"


 Oana Cristiana Bănuţă

joi, 9 iunie 2011

Întoarcere în trecut

Ai reaprins în mine
Flăcări din trecut,
Căci jarul nu s-a stins,
El sfârâie tăcut.

Mi-ai pus ochii sub lacrimi
Ai crezut că-i bine
Dar văd că-acum se-aprinde
Şi flacăra din tine.

Suntem nişte scântei
Iar puse la un loc,
Nasc flăcări de păcate,
Transformă scrum în foc.


 Oana Cristiana Bănuţă 

duminică, 15 mai 2011

Vals

Iubitul meu, 
miroase a moarte în casă.
parfum de flori de cimitir
uitate într-o vază.
pianul scoate acorduri supărate
Iubitul meu, dansează!
te invit la moarte.
cuprinde-mă în valsul 
eternului mormânt.
Iubitul meu, dansează!
scena ţi-e în pământ

Oana Cristiana Bănuţă

marți, 3 mai 2011

Oraş

Ploua mărunt în parcul cu pene cenuşii
Şi se-nsera încet pe plânsul de copii
Spitalele dormeau în manta plumburie
Bolnavii se rugau, boala să reînvie
În balta de pe drum se oglindea un crin uscat
Şi nori albi se aplecau spre oraşul îmbătat
În grădinile vernil râd parfumuri ameţite
Şi-n saloanele bogate plâng piane putrezite
Zăceau morţi în cimitire pe alei de amintire
Şi cădeau frunze uscate
Invitau viii la moarte....
Oana Cristiana Bănuţă








vineri, 25 martie 2011

 Ziua Mondială a Teatrului
27 Martie


Pentru un teatru în slujba omului
Jessica A. Kaahwa, Uganda

      Întâlnirea de astăzi este o adevărată imagine a imensului potenţial al teatrului de a mobiliza comunităţi şi a construi punţi.
V-aţi închipuit vreodată că teatrul poate fi un puternic instrument al păcii şi reconcilierii? În timp ce statele cheltuiesc sume uriaşe de bani pe misiuni de menţinere a păcii în zone de conflict violent ale lumii, teatrul primeşte puţină atenţie ca alternativă în modificarea şi gestionarea conflictelor de la om la om. Cum ar putea cetăţenii planetei Pământ să ajungă la pacea universală, când instrumentele folosite vin dinspre forţe externe, aparent de represiune?
    Teatrul pătrunde cu subtilitate în sufletul omului curpins de teamă şi suspiciune, transformând imaginea sinelui şi deschizând o lume de opţiuni în faţa individului şi a comunităţii. El poate conferi sens realităţilor zilnice, împiedicând un viitor nesigur. El se poate angrena în politicile umane în moduri simple şi directe. Fiind atât de cuprinzător, teatrul poate constitui o experienţă capabilă de a depăşi vechi neînţelegeri.
În plus, teatrul este un mijloc dovedit de sprijinire şi promovare a unor idei pe care le împărtăşim şi pentru care suntem dispuşi să luptăm atunci când sunt încălcate.
Pentru a avea pace în viitor, trebuie să începem prin a folosi mijloace paşnice care caută să înţeleagă, să respecte şi să recunoască contribuţiile fiecărei fiinţe umane la obţinerea păcii.       Teatrul este limbajul universal prin care putem schimba mesaje de pace şi reconciliere.
Prin antrenarea activă a participanţilor, teatrul poate determina muţi indivizi să demonteze percepţii anterioare dând, în acest fel, şanse individului să renască pentru a face noi alegeri, bazate pe realităţi şi cunoştinţe regăsite. Pentru ca teatrului să-i meargă bine, printre celelalte forme de artă, trebuie să facem un pas curajos înainte şi să-l integrăm în viaţa de zi cu zi, unde să trateze probleme grave precum conflictele şi pacea.
Urmărind transformări sociale şi reforme în cadrul comunităţilor, teatrul există deja în zone răvăşite de război şi în sânul unor popoare care suferă de sărăcie cronică şi boli. Există un număr crescând de poveşti de succes, în care teatrul a reuşit să mobilizeze publicul pentru a face cunoscute victimele traumelor războiului şi a le ajuta. Sunt deja în funcţiune platforme culturale precum Institutul Internaţional al Teatrului, al cărui scop este „consolidarea păcii şi prieteniei între popoare”.
De aceea, ar fi o farsă dacă, cunoscând puterea teatrului, am rămâne tăcuţi în vremuri ca acestea şi i-am lăsa pe mînuitorii de arme şi aruncătorii de bombe să se ocupe de păstrarea păcii în lume. Cum ar putea uneltele înstrăinării să acţioneze şi ca instrumente ale păcii şi împăcării?
    Cu ocazia acestei Zile Mondiale a Teatrului, vă îndemn să reflectaţi asupra acestei perspective şi să promovaţi teatrul ca pe un instrument universal de dialog, transformare şi reformă socială. Naţiunile Unite cheltuiesc sume uriaşe de bani pe misiuni de menţinere a păcii prin intermediul armelor în toată lumea, în vreme ce teatrul este o alternativă spontană, umană, mai puţin costisitoare şi cu mult mai puternică.
Chiar dacă nu poate fi singura cale de a aduce pacea, teatrul ar trebui cu siguranţă inclus ca un instrument eficace în misiunile de menţinere a păcii.